Chiar ca nu inteleg arta blogului, cine te aude sau te citeste. Nu inteleg nici posturile personale, nici pe cele de ajutor. Prietenii te asculta mai bine, iar libraria e deschisa de luni pana vineri. Ce atata confesiune si ce atata activism? Zi nenorocita: m-am trezit tarziu, am inghetat in drum spre posta vamala (ca sa trimiti un plic in State trebuie sa te prezinti la Vama), am luat un taxi, l-am ascultat pe Turcescu in drum spre casa, la Europa FM, cu tot felul de ineptii rasuflate despre Romania mea/ta, mi s-a parut ca cineva/toti i-au pus gand rau lui Orban, am revazut pe B1 procesul lui Ceausescu si iarasi mi s-a facut somn. Cateva minute in plus ca sa termin un capitol din Phil Gordon, The Little Green Book: am pierdut prea mult la 6 handed NLH tables si trebuie sa reinvat abc-ul ca sa scap de nodul din stomac si de eternitatea tiltului. Nimic comic la ora asta. Poate doar un adagio la risipa de cuvinte a lui Turcescu si a invitatilor, o gluma sordida pe care o stiu de cateva luni si care se potriveste cu tema emisiunii (ce i-ai spune unui strain despre Romania): “daca va e frica ca vine sfarsitul lumii, veniti la noi… ca suntem cu 50 de ani in urma.” ))))))))))))))))))))))))lllllll00000000000llllllllllll!!!!!!